Impozitarea leasing-ului

  • Într-un contract de leasing financiar, utilizatorul este tratat, din raţiuni de impozitare, drept proprietarul obiectului închiriat. Astfel, utilizatorul înregistrează bunul în bilanţul propriu şi apoi îl depreciază în scopul impozitării şi contabilităţii, în conformitate cu metodele de stabilire a duratei de viaţă şi a deprecierii bunului. Cheltuielile legate de amortizarea bunurilor finanţate sunt deductibile pentru utilizator la calcularea impozitului pe profit. Pe lângă aceasta, utilizatorul înregistrează cheltuielile legate de dobândă, pe care compania de leasing le facturează şi care sunt deductibile pentru utilizator, din raţiuni privind impozitul pe profit.
  • În cazul contractului de leasing operaţional, utilizatorul este acela care îşi crează ratele de leasing (leasing-ul), care sunt deductibile în scopul impozitării. La finalul contractului, dacă utilizatorul optează pentru cumpărarea bunului închiriat, acesta poate înregistra bunul în bilanţul contabil propriu, şi îl poate deprecia în scopul contabilităţii şi impozitării de-a lungul duratei de viaţă rămase a bunului respectiv.